Ce este fericirea din perspectiva stoicismului?

De cele mai multe ori avem senzația că suntem unici în ceea ce simțim, că suntem singurii ce caută nemurirea sau sensul vieții, că de cele mai multe ori nimeni nu ne înțelege și că e mult mai greu să fim fericiți acum față de acum 20 sau 100 de ani.

Nimic mai fals, fiecare generaţie a avut senzaţia că încercările prin care trece sunt cele mai grele din istorie, dar e aberant să credem că o pandemie este mai dificilă decât un război mondial sau febra spaniolă, decât foametea ce a dominat multă vreme părţi însemnate ale globului sau de alte crize finaciare. Mai mult de atât, depresia care a ajuns acum atât de frecventă încât într-o societate ideală ar fi declarată o pandemie adevărată, a fost prezentă în rândul oamenilor de mii de ani. Însă cum a existat depresie sau tristeţe a existat și lupta împotriva ei.

În primul rând, ca să expunem câteva principii ale stoicismului trebuie să îi dăm o definiţie. Potrivit www.forumstoic.ro "Stoicismul a fost una dintre cele patru școli de filosofie din antichitatea greco-romană și a durat mai bine de 250 de ani." Acesta încearcă să ne răspundă la câteva întrebări cum ar fi: Cum să trăieșţi o viaţă bună într-o lume imprevizibilă? Cum să facem tot ce este mai bun în posibilităţile noastre, în timp ce acceptăm ceea ce este în afară controlului nostru?

Acestea sunt câteva din întrebările centrale ale stoicismului, o filozofie creată în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, dar la care tot mai mulţi oameni caută un ajutor adaptat la dificultăţile vieţii contemporane. Iată câteva sfaturi ce stau la baza acestei filozofii.

1. Pentru a fi fericit, trebuie mai întâi să fii liber

Stoicii nu concepeau fericirea fără libertate. Epictet (filozof grec al școlii stoice) a mers până acolo încât a afirmat că „fericirea nu constă în a dori lucruri, ci în a fi liber”.

Astfel, cu cât ne dorim mai multe lucruri, cu atât mai mult va trebui să ne străduim să le realizăm, uitând să ne bucurăm de aici și acum. Asta ne condamnă la un ciclu de nemulţumiri permanente. Atașamentul faţă de lucrurile materiale generează și teama de pierderea lor, care ne duce din ce în ce mai departe de calea fericirii.

Această perspectivă rupe multe legături, ne eliberează de multe condiţionări și presiuni sociale care pot deveni opresive și tulburătoare, pentru a merge mai departe cu bagaje mai ușoare.

2. Scapă de griji – odată pentru totdeauna

Potrivit lui Epictet, trebuie să învăţăm să scăpăm de grijile care nu fac decât să adauge greutate inutilă vieţii noastre. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne dăm seama că de multe ori anxietatea, frica sau frustrarea nu provin din evenimentele în sine, ci din modul în care le interpretăm.

Dacă considerăm că s-a întâmplat ceva negativ, vom reacționa cu furie, frustrare sau tristeţe. Dacă credem că este posibil să se întâmple ceva negativ, vom reacționa cu anxietate, tensiune și frică. Cu toate acestea, acele emoţii sunt mai mult produsul judecăților noastre decât al evenimentelor în sine.

„Nu este ceea ce ţi se întâmplă, ci cum o iei. Durerea și suferinţa vin din ceea ce ne spunem despre consecinţe, despre viitor, despre ceea ce se va întâmpla ca urmare a ceea ce s-a întâmplat”, a explicat Epictet referindu-se la naraţiunea pe care o construim în jurul evenimentelor.

3. Nu lupta cu circumstanțele, acceptă-le necondiționat

Una dintre cele mai importante cerinţe pentru fericire în filosofia stoică este acceptarea radicală. Seneca, de exemplu, a recomandat să facem un bilanţ la sfârșitul fiecărei zile, notând când suntem iritaţi pentru ceva banal sau supăraţi pentru ceva care nu merită. Dacă suntem capabili să percepem acele erori, ne putem îmbunătăţi atitudinea a două zi și putem răspunde cu mai mult calm.

Epictet, la rândul său, credea că dacă ne așteptăm că universul să ne dea ceea ce ne dorim, suntem inevitabil sortiţi dezamăgirii. Pe de altă parte, dacă îmbrăţișăm ceea ce ne dă universul, viaţa noastră va fi mai suportabilă și putem fi mai fericiţi.

Spre surprinderea multora un alt mare reprezentant al stoicismului a fost Împăratul Marcus Aureliu. La prima privire pare șocant să ne gândim că un împărat a avut parte de decepţii și probleme existenţiale însă Marcus Aureliu,  rămâne unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai stoicismului.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre filozofia acestuia și să aprofundaţi mai mult aceast curent antic dar extrem de actual și în zilele noastre vă recomand cartea "The Daily Stoic" scrisă de Ryan Holiday precum și canalele lui de Instagram și Twitter.