Înapoi

Eroii din Colectiv

15.01.2025

Autor: LAURA ONOFREI

Timp de citire: 2 minute

Despre fătălăii care stăteau și făceau poze în timp ce alții salvau oameni sau mutau corpurile celor decedați pentru a fi transportate am scris ieri aici. Despre eroii din Colectiv voi scrie astăzi.

Au fost mulți eroi în acea seară blestemată. De la cei care au venit de acasă ca să pună mâna să ajute, la cei care răniți fiind au sărit în ajutorul celor care nu mai erau conștienți. De la medicii care s-au mobilizat cum de mult nu ne-a fost dat să vedem la cei care și-au dat viața ca alții să trăiască. Despre aceștia din urmă vreau să scriu două cuvinte.

Am indentificat până acum grație postărilor prietenilor mei doi superoameni: Adrian Rugină și Claudiu Petre.

Cei doi au fost doi dintre oamenii care nu s-au gândit să se salveze pe ei ci și-au pierdut viața salavandu-i pe alții.
Avem multe de învățat de la acești oameni chiar dacă ei nu mai sunt astăzi printre noi. În primul rând trebuie să învățăm că viața noastră aparține celor din jurul nostru înainte, și după aceea ne aparține nouă.

Am scris și șters acest text de j ori până acum din rațiuni lesne de înțeles. Nu poate mintea mea să contempleze cât de mari au fost oamenii ăștia doi. Imaginează-ți pentru o secundă că ești înconjurat de haos, de oameni care urlă de durere, de flăcări și tu le ignori pe toate pentru a mai duce un suflet într-o zona de siguranță. Ce fel de om ești?
Ești supraom, ești extraterestru? Într-o societate în care știm doar să ne hrănim din falsa recunoaștere pe care o “obținem” pe niște rețele de socializare virtuale, într-o lume în care trăim pentru cifre, într-o civilizație în care îl punem pe “eu” înainte de orice altceva tu vii și îți pierzi viața ca să salvezi măcar pe moment viața altcuiva.
Mă închin în fața voastră eroilor și știu că orice aș scrie, crede, trăi, simți…nu aș avea cum să vă comemorez sau cinstesc.

Am scris acest text banal pentru că cineva ieri mi-a spus un lucru: textele mele mici și fără relevanță probabil vor fi citite și peste doi, cinci sau zece ani. Am scris acest text ca atunci când fiul meu va avea vârsta necsară să pot să-i dau definiția unui erou prin prisma actelor voastre și el să înțeleagă.

Nu am să pun linkuri către profilele voastre de FaceBook și nici nu am să pun poze cu voi…nu am acest drept.

Odihniți-vă în pace!

Vezi articolul anterior Vezi următorul articol

Mai multe articole

1 an Citește articolul

Puterea Laptelui Matern: De ce alăptarea este esențială și cum industria laptelui praf o subminează

Laptele matern este esențial pentru sănătatea și dezvoltarea optimă a bebelușilor, oferind numeroase beneficii care nu pot fi replicate de formulele pentru sugari

Autor:Laura Mihaiu

2 ani Citește articolul

Cum să capitalizezi un viol

Iată nişte circumstanţe în care ar fi bine să capitalizezi şi tu un viol. Nu uita ca violul e la modă in România şi este un subiect foarte discutat.

Autor:LAURA ONOFREI

2 ani Citește articolul

Efectul Brandingului Asupra Loialității Clienților: Studii de Caz și Strategii

Într-o piață suprasaturată de oferte și alternative, efectul brandingului asupra loialității clienților a devenit un subiect de larg interes pentru strategii de marketing.

Autor:Pop Maria

1 an Citește articolul

Jocurile de noroc nu sunt de azi sau de ieri, sunt aici de mai bine de 2300 de ani

Istoria este uneori amuzantă prin simplu fapt că mereu apar la suprafață lucruri noi, interesante, despre stramoșii noștri.

Autor:Dorian

Imaginează-ți dimineața primei zile pe pământ. Totul e la locul lui iar perfecțiunea are nevoie doar de ochii primilor oameni pentru a privi și a se îndrăgosti iremediabil. Însă totul se desfășoară într-o liniște deplină, nimeni nu poate auzi nimic. Nu mai sună a paradis deloc, nu e așa?

Autor:LAURA ONOFREI