Am zis că o să scriu cândva un articol, după care m-am răzgândit.

M-am răzgândit de o mie de ori până acum…până azi.
Am dat o piesă românească cântată de o “artistă” pe care nu dau doi bani. Banii ca banii, da’ piesa…
Piesa asta mi-a adus aminte de tine tată. Nu că nu mi-aș aduce aminte zilnic, nu că nu te-aș vedea peste tot unde merg.
Am vrut mai de mult timp să-ți scriu asta că poate acolo unde ești tu poți să vezi și blogu’ ăsta. Nu știu, poate chiar vezi. Am vrut să îți scriu de mine, de noi. Știu că ne vezi, știu că mă vezi. Dacă nu mă vedeai și nu erai cu mine nu știu cum aș fi avut puterea să fac atât de multe în atât de puțin timp cât a trecut de atunci.
A trecut prea repede și încă îmi aduc aminte când te-am văzut ultima dată. Mi-ai zâmbit și ți-ai pus toată speranța în plecarea mea. Sperai să îmi găsesc locul într-o țară străină. Sperai să îmi găsesc liniștea. Te durea să mă vezi îngenunchiat și mă durea să te văd cum suferi. Erai bolnav tare însă asta nu te-a împiedicat să îmi dai putere. Habar nu ai câtă putere mi-ai dat.
Uite-mă tată! Sunt mare acum. Lângă mine stă acum nora pe care nu ai apucat să o cunoști da’ dacă îmi citești blogul înseamnă că ai auzit că e o super eroină. Tot lângă mine e unu’ mic de îți poartă numele și are cam aceeași atitudine ca și tine. Sunt mândru de el. Va ajunge un om mare, ca tine.
Mi-e dor de mama și mi-e dor de Ale și de Ancu (plus echipele) dar de tine îmi e cel mai dor. Îmi e dor să mă suni să mă întrebi cum e vremea la mitici. Îmi e dor….fuck it!

Sper că mă vezi și sper că vezi. Vreau să fiu mare ca și tine. Vreau să fiu bun și înțelegător ca și tine și fac tot ce îmi stă în puteri în fiecare zi ca să fiu…ca tine.

Uite-mă tată!

Shares
Share This