Istoria și Caracteristicile Rasei Labrador Retriever

Cel mai probabil nu există aproape nimeni pe această planetă să nu fi văzut un labrador. Sunt simpatici și prietenoși, apar în reclame și filme și ilustrează uneori "viață perfectă" de familie când apar lângă copii, cu care se înțeleg de minune.

Originile câinelui Labrador

În ciuda numelui său, care se referă la provincia canadiană Newfoundland și Labrador, Fédération Cynologique Internaţionale (FCI) recunoaște că Labrador Retriever își are originea în Marea Britanie.

Cu toate acestea, istoria acestei rase populare se leagă de insula Newfoundland și, mai precis, de orașul canadian Saint John. Câinele Saint John's, strămoșul direct al labradorului retriever, este posibil să fi descins din "câinii de apă". Aceștia ar fi fost aduși pe insula Newfoundland de către pescarii englezi. Pe insulă s-ar fi dezvoltat câinele de St. John's, care a fost folosit de pescari pentru a ajuta la activităţile de pescuit, trăgând până la ţărm plasele de pescuit. Prin urmare, câinii Labrador Retriever trebuiau să fie rezistenţi, muncitori și buni înotători.

De asemenea, trebuiau să aibă o blană groasă pentru a-i proteja de apele îngheţate din nord și cozi groase care să servească drept cârmă. Varietatea mai mică a câinilor din St. John ar fi dat naștere la diferite rase de retriever, inclusiv la Labrador Retriever.

La mijlocul secolului al XIX-lea, unii câini din St. John au fost exportaţi în Anglia, unde au fost folosiţi de o mână de crescători pentru a obţine retrieverul "perfect". Astfel, după mai multe generații și o selecție atentă, în Anglia s-a născut Labrador retrieverul. În primele două decenii ale secolului XX, baza morfologică a rasei așa cum o cunoaștem astăzi a fost stabilită în Anglia. La acea vreme existau deja mai mulţi retrieveri înregistraţi la Kennel Club din Anglia.

Personalitate

Labradorul este un excelent câine de familie, însă are nevoie de exerciţii fizice și de dresaj. De obicei, sunt foarte prietenoși cu oamenii, copiii și alţi câini, atât timp cât au sunt duși să socializeze în mod corespunzător  încă de când sunt pui. Stabilitatea de caracter a acestor câini i-a făcut să fie bune ajutoare pentru oameni, fiind antrenați pentru a fi câini de salvare, de terapie, de asistență ș.a.m.d. Această rasă tinde să aibă o adolescenţă prelungită, așa că nu sunt cele mai bune animale de companie pentru persoanele care doresc să ducă o viață sedentară. Din acest motiv, sunt recomandaţi pentru persoanele care se bucură de activităţi fizice în aer liber.

Caracteristici

Labrador retrieverul este un câine cu fălci puternice și cu un piept lat. Ochii, foarte expresivi și de mărime medie, sunt de culoare maro. Coada, de asemenea lată la vârf, se îngustează progresiv spre vârf. Atât membrele, cât și corpul sunt robuste. Picioarele sunt rotunde și compacte. Blana labradorului este dublă și este alcătuită din păr scurt și dens, ceea ce ajută la menținerea uscată a acestuia. Este de culoare aurie, ciocolatiu sau neagră.

Comportament

Personalitatea lor loială, afectuoasă și neagresivă îi face să fie animalul de companie ideal, în special pentru familiile cu copii, dar, de fapt, pentru oricine caută un câine calm și ascultător. În plus, în general, nu sunt deloc timizi și sunt animale foarte sociabile, nu doar cu alţi câini, ci și cu oamenii, inclusiv cu străinii.

Îngrijire

Labrador retrieverul se poate obișnui să trăiască într-un apartament mic dacă i se oferă suficiente plimbări și exerciţii fizice. În mod ideal, ar trebui să i se ofere aproximativ trei plimbări pe zi, bine repartizate pe parcursul zilei. Această rutină ar trebui să fie combinată cu unele exerciţii fizice active pentru câinii adulţi, deoarece Labrador Retrieverul este o rasă cunoscută pentru apetitul său însațiabil, care poate duce la obezitate dacă este permis. Jucăriile vor fi foarte importante pentru Labrador Retriever și ne vor ajuta să găsim noi modalităţi de a canaliza toată energia pe care acest câine o poartă în el.

Educație

Labrador Retrieverul este un câine relativ ușor de educat și dresat datorită naturii sale sociabile și a predispoziţiei sale pentru afecţiune și recompense. Ideal este să începem să lucrăm la socializarea câinelui încă din stadiul de căţeluș, proces la care vom continua să lucrăm până când va ajunge la vârsta adultă. Trebuie să îl punem în relaţie cu tot felul de oameni, animale și obiecte, evitând astfel apariţia fobiilor și a fricilor în stadiul de adult.

Pe de altă parte, va fi de asemenea foarte important ca el să înveţe comenzile de bază ale ascultării, cum ar fi stai jos, stai sau vino la apel. Toate aceste comenzi nu numai că ne vor ajuta să asigurăm siguranţa câinelui, dar ne vor ajuta și să avem o relație bună cu el și să-l stimulăm mental. Temperamentul și fiabilitatea sa, două calităţi foarte importante căutate de primii crescători, îl fac un companion cu adevărat perfect pentru prietenii canini de toate vârstele.