Generic selectors
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in posts
Search in pages

 Despre fătălăii care stăteau și făceau poze în timp ce alții salvau oameni sau mutau corpurile celor decedați pentru a fi transportate am scris ieri aici. Despre eroii din Colectiv voi scrie astăzi.

Au fost mulți eroi în acea seară blestemată. De la cei care au venit de acasă ca să pună mâna să ajute, la cei care răniți fiind au sărit în ajutorul celor care nu mai erau conștienți. De la medicii care s-au mobilizat cum de mult nu ne-a fost dat să vedem la cei care și-au dat viața ca alții să trăiască. Despre aceștia din urmă vreau să scriu două cuvinte.

Am indentificat până acum grație postărilor prietenilor mei doi superoameni: Adrian Rugină și Claudiu Petre.

Cei doi au fost doi dintre oamenii care nu s-au gândit să se salveze pe ei ci și-au pierdut viața salavandu-i pe alții.
Avem multe de învățat de la acești oameni chiar dacă ei nu mai sunt astăzi printre noi. În primul rând trebuie să învățăm că viața noastră aparține celor din jurul nostru înainte, și după aceea ne aparține nouă.

Am scris și șters acest text de j ori până acum din rațiuni lesne de înțeles. Nu poate mintea mea să contempleze cât de mari au fost oamenii ăștia doi. Imaginează-ți pentru o secundă că ești înconjurat de haos, de oameni care urlă de durere, de flăcări și tu le ignori pe toate pentru a mai duce un suflet într-o zona de siguranță. Ce fel de om ești?
Ești supraom, ești extraterestru? Într-o societate în care știm doar să ne hrănim din falsa recunoaștere pe care o “obținem” pe niște rețele de socializare virtuale, într-o lume în care trăim pentru cifre, într-o civilizație în care  îl punem pe “eu” înainte de orice altceva tu vii și îți pierzi viața ca să salvezi măcar pe moment viața altcuiva.
Mă închin în fața voastră eroilor și știu că orice aș scrie, crede, trăi, simți…nu aș avea cum să vă comemorez sau cinstesc.

Am scris acest text banal pentru că cineva ieri mi-a spus un lucru: textele mele mici și fără relevanță probabil vor fi citite și peste doi, cinci sau zece ani. Am scris acest text ca atunci când fiul meu va avea vârsta necsară să pot să-i dau definiția unui erou prin prisma actelor voastre și el să înțeleagă.

Nu am să pun linkuri către profilele voastre de FaceBook și nici nu am să pun poze cu voi…nu am acest drept.

Odihniți-vă în pace!